Un tramvai numit grija

10/10/2018
curatare-ventilator
Foto credit: Shutterstock

Undeva, intr-un tramvai, un om in varsta se chinuie sa urce si sa tina la un loc 2 plase mari si aparent foarte grele. Omul lasa in urma un usor damf de alcool. O fata se ridica si ii lasa locul, la care o batozela incepe sa faca semne disperate spre ea ca omul e baut. La care fata, stanjenita si incurcata, murmura: poate de la necazuri…instant, grasomega da ochii peste cap a lehamite, model „cate necazuri de-astea am avut eu…eheheeei…”. Si atunci mi-am adus aminte ca sportul national al romanilor nu e oina, nu, e futerea de grija altuia. Sau de grijile altora. De necazurile, de paharele sau sticlele, de papornitele, de gaurile, de copiii lor, de orice care nu ne priveste, dar e totusi de importanta vitala. De-asta ajungem sa fim atat de usor manipulati si dusi ca oile catre orice tema insignifianta, de-asta e usor sa ni se induca idei in capete si sa ni se stabileasca agenda si subiectele de discutie pe ordinea de zi. Fiindca ne place. Fiindca ne facem griji pentru lucrurile care nu ne privesc si care nu ne afecteaza. Fiindca le stim pe toate si parerea noastra e lege, dar pentru altii.

Am scris randurile de mai sus acum vreo saptamana si nu le-am publicat. Sunt sigura ca intre timp fata a stat linistita weekendul trecut si cetateanca plina de griji a vegheat cat a putut la bunul mers al lucrurilor in tara asta. Fiecare in felul ei. Acum e probabil ocupata sa isi pazeasca spatele in numitele tramvaie, ca nu se stie niciodata ce pericol o mai paste. Atunci cand rahatul ajunge la ventilator, intotdeauna se vor gasi vuvuzele care sa tiuie tare si sa cheme la datorie oamenii seriosi, sa restabileasca ordinea. Sau macar sa munceasca putin la dez-rahatizare si sa comenteze suficient de mult incat sa uite de la ce au plecat si incotro se presupune ca se indreptau. Cam atat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *