O vizita la hingheri

25/10/2017
catelusa-hingheri
Foto credit: ASPA

In timp ce eram plecati in concediu vara asta, soricarita blocului a fost pescuita de hingheri.
Pe drum inapoi spre casa, ne tot gandeam la cat de tare o sa se bucure ca ne vede, la intoarcere. Ea chitaia de emotie si cand veneam seara de la munca campului, dar dupa aproape 2 saptamani, imi imaginam un fluviu de bucurie. Si nu era acolo. A doua zi, am tot asteptat-o si cautat-o. Deja era dubios. Am intrebat pe toata lumea, din bloc, de la alte blocuri, de la curtile din jur. Am primit raspunsuri contradictorii, unii habar nu aveau nimic, altii se jurau ca au vazut-o in ziua cutare, la ora cutare. De fapt, nimeni nu fusese suficient de atent sa stie cand fusese „acasa” ultima oara. Si nimeni nu stia (sau se facea ca nu stie) ca fusese luata de hingheri.
A doua zi deja nu mai ramasese loc de speranta, era clar ca sunt 2 variante, ori hingherii, ori vreun simpatic a luat-o cu masina si a dus-o undeva de unde sa nu se poata intoarce. In situatia asta, se vede treaba, hingherii erau varianta optimista.

Si pentru ca nu stiam cum se procedeaza, nu am fost niciodata in situatia asta si imi propusesem sa nu calc vreodata pe la vreun lagar al lor, nu stiam nici ca hingherii s-au modernizat in 2.0 si sunt activi si pe Facebook. Dupa o vizita degeaba pana la adapostul Pallady, am aflat si noi cum se face: se iau la rand paginile de Facebook ale celor 3 adaposturi publice din Bucuresti (sunt si altele, private, dar hingherii nu duc acolo). Adica astea: Pallady, Bragadiru si Mihailesti. Treaba buna si transparenta pe care o fac ei acum este ca fac albume cu poze individuale cu fiecare caine capturat. In general, e ziua si albumul. Prima poza din album e cu tabelul cu adrese de unde au capturat in ziua respectiva, asa ca nu trebuie sa luati la rand toate pozele. Unde vedeti adresa care va intereseaza, continuati sa deschideti pozele pana ajungeti la catelul pe care il cautati. E mult mai simplu si usor si nu trebuie sa luati la picior adaposturile, mai ales ca sunt si departe rau. Asta mica de exemplu era la Mihailesti, care e in jud. Giurgiu, btw.
Cand ajungi, te preia cineva sa te duca la boxa unde e tinut, ca sa il vezi si sa te asiguri ca e cine trebuie. Apoi te duci inapoi la zona de birouri si faci contractul de adoptie, dureaza doar cateva minute. Dar atentie, e nevoie de: copie buletin, adeverinta de venit (hingherii vor sa fie siguri ca aveti din ce hrani catelul, sa nu il lasati sa moara de foame, ca ei) si o dovada ca aveti o locuinta, unde veti sta cu totii. Deci, veniti pregatiti cu toate astea si nu o sa dureze mult. Decat daca nu e cumva coada la adoptii, ceea ce ma indoiesc profund.

Si daca tot veni vorba de adoptie, nu cred ca mai e nevoie sa spun cati catei buni, frumosi si sanatosi asteapta sa fie luati de acolo, pana nu e prea tarziu. Sunt gratis, si daca va doriti musai catel de rasa, atunci sa stiti ca sunt o multime. In general, cei de rasa (inclusiv pui), sunt dusi mai ales la Bragadiru, deci puteti incepe acolo cautarile, daca va doriti ceva anume. Adoptati, nu cumparati, dar mai ales, NU ABANDONATI. Asta ca tot vine iar craciunul si pana la paste va plictisiti deja de catelul luat din vitrina si-l duceti de lesa la adapost.

Cam asta cu hingherii in era social media. Am zis ca poate ajuta pe cineva informatiile astea, eu nu am stiut, dar am aflat intre timp si trebuie sa recunosc ca e un lucru bun.

P.S.: Catelusa e bine, adoptata legal, microcipata (tot de hingheri), inregistrata in RECS si tot ce trebuie, motaie pe salteluta ei in timp ce eu scriu postul asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *