Despre vaccinuri, fara patos

Discutia despre vaccinuri nu poate fi purtata doar in termeni de pro sau contra (chiar si numai pentru ca nu exista optiunea contra, in realitate), dar ea se pare ca doar asa se desfasoara de ceva vreme. Toata lumea, absolut toata lumea are o opinie, una foarte ferma, in care documentarea nu are nici un strop de relevanta. Am gasit, ochiometric, doar vreo 0,2% pareri care pun un * acolo unde restul lumii pune doar !!! De ce? Pentru ca toti au absolvit medicina pe facebook si mai nou, chiar si filosofia si posibil dreptul. Toata lumea e docta pana dincolo de orice limita a bunului simt. Toata lumea racneste, nimeni nu discuta.

Si in acest context, vine guvernul si zice ia, gata, de acum, vaccinarea devine obligatorie si cu asta, basta! Stop joc! Si cu toate ca sunt de acord ca sunt situatii care trebuie individualizate si vorbim acum de asteriscul ala, eu sustin aceasta masura. De ce? Pentru ca e o masura disperata, nascuta din, evident, disperare. Nu a mai ramas in aceste momente timp pentru a schimba ceva, cand noi, tara noastra, a ajuns sub pragul de jos al limitei de avarie la capitolul asta. Poate daca incercam sa reglementam lucrurile mai din timp, sa comunicam mai eficient si mai onest, nu se ajungea aici. Poate era necesar sa limitam cumva imprastierea de opinii neavizate, dar foarte virulente, modelul olivia 999. Personal, o consider un personaj foarte periculos si una dintre principalele vinovate, alaturi de piersicute, dude si alte poame, responsabile pentru situatia dezastruoasa in care ne aflam acum. O situatie in care, cum spuneam, guvernul a ajuns sa bage pumnul in gura tuturor, fara discriminare.
Ideea e ca daca se ajunge sa dispara asa-numita imunitate de grup, suntem cu totii in pericol, chiar si copiii vaccinati si chiar si noi, adultii. Ca exista pericolul ca boli demult eradicate sa scoata capul la loc si sa ne lase pe noi fara capete. Si sa apara „versiuni” evoluate, avansate si imposibil de stapanit, sau cel putin nu pana nu apuca sa mai reduca drastic din populatia planetei. Ai zice ca e imposibil sa mai discutam de molime planetare in secolul 21, dar iata ca Romania ramane in continuare adevarata tara a tuturor posibilitatilor.

Mi se pare tragi-comic cum personajele care sustin cat de malefice sunt vaccinurile sunt toate vaccinate de parintii lor, de pe vremea cand nu se statea la atatea discutii. Si iata ca nu au murit, dimpotriva, au trait suficient ca acum sa ii poata invata pe altii ce e bine si ce nu. Si copiii lor sunt vaccinati (Ex: Olivia, care se supara tare daca o intreaba cineva de ai ei), dar ai altora cica sa nu fie. Ca au citit ele de mercur si efecte secundare. Dragi oameni, mercur mancati cand desfaceti o conserva de peste. Si totusi, beneficiile zic ca sunt usor diferite. Si mai relevante. Daca va faceti griji pentru eventuale efecte secundare, niciun medicament din lumea asta nu vine fara asa ceva. Poftiti pe la sertarul (sau sifonierul) cu medicamente si cititi, in premiera, lungile liste de efecte secundare de la cele mai banale medicamente. Vedeti cu ocazia asta si unde identificati decesul la capatul listei. Sunt foarte rare cazurile astea? Da, dar la fel si la vaccinuri. Si poate, zic, un copil cu o posibila deficienta este mai bun decat unul mort, ma gandesc. (Si ma refer aici strict la posibile efecte negative reale, nicidecum la tampenia aia cu autismul, dovedita stiintific ca fiind 100% inventie).

Declinul gimnasticii continua

Dar s-au gasit vinovatii! Asta e cel mai important, vinovatii au fost identificati, cu nume, prenume si profil complet de fb si acum stim ce avem de facut, iar eu vi-i voi prezenta imediat. Putintica rabdare doar.

Asa.

Putin context intai. Tocmai s-a incheiat FOTE. Nu radeti (oricum e de plans), inseamna Festivalul Olimpic al Tineretului European, care anul asta s-a desfasurat la Gyor, la fratii unguri. E cu de toate, nu doar cu gimnastica, dar noi acum despre asta vorbim. Bine, drept e ca intreaga delegatie romaneasca s-a intors cam trista, cu doar 8 medalii in total, si niciuna de aur.
Revenim totusi la oile noastre. Ei bine, am luat asadar 1 (una) medalie la gimnastica, de argint. La echipe ne-am clasat pe locul 10 (zece), imediat dupa…Georgia. La individual compus, locul 15. Asa, pe scurt.
Ei, si dupa aceste succese, unii dintre fanii cu state vechi au rabufnit. Fara jigniri si limbaj inadecvat, dar categoric si usturator. Nervoasa, dar cu motiv, si cu argumente. Dl Forminte foarte necajit, ca de unde atata ura. Ma bag si eu in seama si ii raspund ca atitudinea vine din rezultate. Si il intreb doar atat (citez din mine insami): dvs sunteti multumit? nu am primit niciun raspuns la aceasta intrebare simpla, dar pana a doua zi am primit in schimb ban :)).
Uite ce zice domnia-sa:

http://prntscr.com/g3copc

Adicatelea, cu ocazia asta mi-a raspuns si mie, pacat ca nu m-a mai lasat sa ma si bucur de concluzie, a trebuit sa aflam de la spioni infiltrati. Ca avem si din astia, domnule hamster, eu zic sa fiti cu bagare de seama ca lumea e rea…cel mai bine ii dati pe toti afara si ramaneti singur, in bula. Asa e cel mai sigur.
Altfel, da, normal, e bine ca s-au gasit vinovatii – rautatea din oameni, replicile acide, uite unde era radacina raului, care trebuia smulsa, mai intai din social media, macar. In treacat fie spus, prietena mea Alina, principala vipera cu corn in acest caz, s-a implicat de-a lungul timpul intr-o multime de actiuni de sprijinire a gimnasticii si a gimnastelor mici, de la strans fonduri, dotare cu palmiere, concepere si editare a unei reviste online dedicate, unica pe la noi, din cate stiu eu. Astia sunt oamenii – problema, carora trebuie sa le inchidem gura, sa le dam peste nas cand au opinii diferite si ne „strica imaginea” aia deja terfelita, dar ce mai conteaza?

Ce mi se pare cel mai trist e cum parintii sunt pur si simplu speriati, refuza sa ia parte la discutii oneste, deschise, sa spuna lucrurilor pe nume si nu in ultimul rand, se se revolte! Ca se revolta altii pentru copiii lor si ei nu. Ca unii parinti aleg sa plece din tara noastra si sa isi antreneze copiii in alte tari, cum ar fi Ungaria, de exemplu, ca urmare a altor succese notabile. Si totusi inca e liniste la lot…de ce, nu stiu.