Din gunoi ne vom ridica. Daca avem bani

Daca as avea niste bani de investit, de investit, nu de spart, as investi in gunoi. In afaceri cu ridicat si transportat gunoi. Atat. Sa faci o groapa de gunoi ecologica, asa cum trebuie acum, imi imaginez ca e o avere. Dar sa capusezi o groapa facuta de altii e vis. Va spun fara nici urma de gluma, ci doar cu multa invidie si ciuda, ca nu am bani de bagat. As scoate insutit.

Prima oara m-a lovit revelatia cand am solicitat un aviz de la rebu. Am descoperit cu ocazia asta ca la ei, plata se face, bineinteles, inainte. Si e multa (plata). 1300 lei un container de gunoi. Eftin! Un container = 7 mc. Ca sa va faceti o idee, am scos vreo 16 mc de pe un teren „populat” cu niste resturi vegetale si resturi de beton de la un pseudo-beci. Ma rog, e drept ca si beciul era asezonat din belsug cu moloz, aruncat noaptea acolo de scumpii mei vecini. Daca va intrebati de unde stiu, alti scumpi vecini vigilenti prin vocatie au sunat sa ii toarne pe primii simpatici. Vasazica, la nota mea de plata s-au mai adaugat cheltuieli cu nesimtirea de proximitate. Pentru ca nu am fost cu geana pe ei si nu puteam, nu-i asa, sa divulg sursa, am decartat in tacere. Am uitat sa mentionez, astia sunt alti bani, alta distractie. Containerul de la rebu nici nu a intrat inca in scena. Urmeaza. Pana atunci, a trebuit deci sa gasesc o solutie pentru a scapa de aceste cantitati impresionante (e incredibil cat s-a putut aduna din mai nimic). Am inceput cu cei de la ADP sector 4, unde m-am dus personal, in speranta ca e mai simplu asa. Am discutat cu 3 persoane diferite pana m-au pus sa scriu de manuta o cerere. In care sa explic ce vreau, cand, unde, cum si mai ales de ce. Se pare ca dorintele mele erau destul de surprizatoare si greu de gestionat, spre mirarea mea. Am scris, ce sa fac. Era cam ca atunci cand dai cu subsemnatul la politie, dar ma rog. Pana la urma am stabilit ca nu imi pot face contract, ca ne trebuie o estimare si o estimare pot face doar daca trimit niste baieti sa se uite, sa vada cam cat e. Se pare ca nu au un standard, desi cu cativa ani in urma au avut. Am gasit si chitanta, am dat vreo 5 mil pe cativa metri cubi, deci scumpi si astia cat cuprinde. Dupa ce am explicat tuturor, am ajuns cu hartia la secretara sa o inregistreze si a trebuit sa ii explic si ei de ce i-am deranjat, ca doar si ea e om si trebuie sa ma ia la intrebari, altfel nu inregistreaza fituica. Trecem si peste asta.

Cert e ca manata din spate fiind de o oarecare graba dublata de nesiguranta ca respectivii vor veni, dar si din cauza de ploi care amenintau fioros santierul incipient, am inceput sa caut alterative private. Pe net si pe toti stalpii e plin de anunturi, asa ca am inceput cu telefoanele. Tariful standard pare sa fie 200 de lei, dar vin cu o masinuta basculantuta de 3 mc care la nevoie poate face vreo 10 drumuri, lejer. Ca e profitabil, nu? Si evident, daca nu ai cu ce incarca, te-ai scos. Incarcatul e alta poveste si alt tarif. Mi s-a facut o oferta generoasa la un moment dat, de 250 lei/ora de buldo pentru incarcare + 1 drum cu micuta masina de mai sus. Ieseam la 25 mil pe putin. Faliment. Intr-un final glorios, pe care l-am perceput ca pe momentul ala in care se deschid portile raiului, razele ma orbesc, corul canta suav si sfintii zambesc, am gasit niste oameni normali. Nu mai zic cat au cerut, ca stric piata, dar va zic doar ca buldozeristul era super mega meserias, iar „seful” a venit cu o basculanta adevarata, nu de jucarie, si din 2 drumuri a rezolvat problema. Dar nu cred ca pot sublinia suficient ce succes a insemnat asta, cuvintele sunt sarace, cum as fi fost si eu daca nu ii gaseam la timp. Am desfacut sampania. Am dormit bine din nou. Cred ca am varsat si o lacrima cand i-am vazut plecand a doua oara.

Fratilor, va zic ca la copiii mei. Gunoi, fratilor. Gunoiul ne poate face oameni. Sau ne poate baga in faliment, dupa caz. Nu stiu, poate prin alte parti te mai descurci, dar in Bucuresti gunoiul e mina de aur. Cu sau fara ironie, cum preferati.

Nesimtirea omeneasca

Ma gandesc de ceva vreme sa fac un top al nerusinarii omenesti, de cauze necunoscute. Poate fi ignoranta, poate fi rautate, poate fi, cum se spune, pe sistem nervos. Sau pe sistem turbo, care e prescurtare de la turbare. Cel mai probabil se suprapun niste lucruri, care intotdeauna, dar intotdeauna, includ prostia. Prostia pura. Oricat mi-am dorit de multe ori sa cred ca e rea-intentie la mijloc (atunci macar mai erau sperante), am ajuns la concluzia ca e o cauza incurabila, din pacate.

Situatiile variaza.

Am intalnit tipologia „faci cum vreau eu, dar daca nu iese bine, tu esti de vina”.
Apoi, „facem altfel de fiecare data, dar daca viitoare nu ghicesti cum o sa fie, inseamna ca esti tampit sau cel putin ratat ca mafalda.”
Mai este si „eu urlu, te insult si daca am pofta, te injur, e normal, face parte din comportamentul meu subuman firesc. da’ ce-are? voi nu faceti la fel?”
In program urmeaza „mai spune-mi te rog si a patru sutea oara cum era, ca nu stiu. Mi-ai zis? Mai zi o data. Asa, si acum ce sa fac cu asta?

E bine? Sau e mai degraba intre rau si mai rau? Lista ramane deschisa, nesimtirea si prostia omeneasca au resurse, eu am (inca) rabdare sa inventariez.

Draga rds…

Astia de la rds s-au culcat de prea mult timp pe urechea ca au niste net bun, probabil cel mai bun din oras. Orasul Bucuresti, nu stiu cum o fi la altii. Au investit masiv acum niste ani si inca mai dorm linistiti de atunci, cu sentimentul lucrului bine facut in ei. La capitolul servicii au fost praf dintotdeauna, iar asta nu s-a schimbat absolut deloc. Suntem in 2016. Nimic nou sub soare. Vreti net d-ala bun, stati la coada, venim noi sa il instalam, peste 2 luni, daca aveti noroc. Si va luati o zi libera cand se presupune ca venim, ca nu stim ora si daca ne ratati, ne mai vedem la anul. Amintiri vechi de ani de zile, reimprospatate cu forta.

In continuare, daca vrei rds (dar si digi, cu canalele de sport, alt carlig care duce dupa el incompetenta crasa a echipei), stai la coada. E un privilegiu probabil, si trebuie sa dovedesti tarie de caracter ca sa il meriti.
Se da urmatoarea situatie practica. Pasul 1, bloc nou, cu cateva saptamani inainte sa fie finalizat, un moldovean cam mos dupa voce, dar si dupa adresare, suna proprietarii sa le vanda upc. Trecem peste faptul ca nu stim de unde are nr de telefon, probabil de la dezvoltator, not ok. Daca credeti ca motivul pentru care spameaza oamenii telefonic e un soi de lupta de gherila cu concurenta, va inselati, practic nu e nicio concurenta. Concurenta nu exista. Zici mosului enervant ca nu vrei si speri ca ai noroc la rds.
Pasul 2, la 5 minute dupa finalizarea oficiala, upc e deja inauntru, are teava in bloc. Urca. Ramanem neclintiti, facem cerere la rds. Apoi urmeaza rugaminti, sesizari, reclamatii. Mai multe reclamatii, ca si alti locatari viseaza rds noaptea, speram toti in grup organizat. Nu se intampla nimic. Intre timp, upc mai bate din cand in cand la usa sa verifice daca nu ne-am razgandit. Cam timp credeti ca mai dureaza pana ii dam drumul sa intre inauntru? Nu prea mult, va zic…Asta e, rds e doar pentru cei alesi. Ma mai duc la ai mei in vizita cand mi se face dor.